Vin – Spumantul.ro

Câteva concluzii rezultate după ediția a 7-a a Concursului de Vinuri Spumante Românești

Onutu Tiberiu — Mon, 08 Dec 2025 06:53:45 +0000

S-a încheiat și a 7-a ediție a Concursului de Vinuri Spumante Românești, s-au publicat și topurile aferente, s-au comentat rezultatele, deci putem acum să tragem niște concluzii pe marginea acestei ediții a concursului.

Plecăm de la câteva date statistice.

În România, la momentul desfășurării concursului erau 32 de producători activi de spumante, față de 29 anul anterior. Aceștia au în portofoliu 157 spumante, în creștere cu 40 mărci de spumante față de anul trecut. Prin metoda tradițională sunt produse 99 spumante, 45 prin metoda Charmat, 9 prin metoda ancestrală și 4 sunt spumante nefiltrate. Dintre acești producători, unul produce spumante din struguri importați, iar ceilalți produc din proprii struguri.

La concurs au participat 15 producători: Budureasca (Viile Budureasca), Casa de Vinuri Cotnari, Crama Bratu, Crama Cotnari (Cotnari SA), Crama de Spumante Carastelec (Vinum Partium), Crama La Salina, Cramele Jidvei (Jidvei), Cramele Recaș (Cramele Recaș Group), Domeniile Averești, Familia Darabont, Podgoria Silvania, Tenuta Mosconi (Tenuta Odobești), Via Huși, Via Viticola și Zarea.

Au fost înscrise 39 spumante, din care 29 albe, 10 rosé. Au fost 26 de spumante obținute prin metoda tradițională, iar 13 prin metoda Charmat.

***

Jurizarea s-a făcut la Guan Rooftop din București unde am putut beneficia de un spațiu adecvat pentru genul acesta de competiție. Juriul a fost format din 5 doamne și 5 domni, unii cu experiență internațională. Deja s-a format un nucleu puternic și stabil, o combinație de vulpoi bătrâni și lupi tineri, iar asta s-a văzut în mod pozitiv și în notele acordate.

Fișa de jurizare a fost aceeași folosită de câțiva ani. Sunt sugestii pentru niște modificări de finețe pe care le voi supune dezbaterii specialiștilor din domeniu.

Această ediție a concursului nu ar fi fost posibilă (sau nu în forma aceasta) fără sprijinul Da Bacco și a unor oameni minunați de la această societate. Mă gândesc în special la Mihai și Oliviana Fudulache care m-au sprijinit ca să pot duce această ediție la bun sfârșit în condiții foarte bune. Le mulțumesc din suflet și le sunt recunoscător.

Unul din partenerii acestui eveniment a fost Chef & Sommelier care a pus la dispoziție cu mai mulți ani în urmă paharele tip Reveal’Up Soft 30 cl aflate deja în standardul de jurizare la acest concurs. Voi promova în continuare acest brand chiar dacă nu mai există o obligație contractuală.

Am primit câteva vinuri efervescente franceze din partea Wine Doctor pe care le-am intercalat printre probele românești. Îi mulțumesc Danei Pop și pe această cale. În momente grele cum au fost cele din acest an orice sprijin contează.

***

După această ediție a concursului am devenit mai optimist pentru că parcă se vede luminița de la capătul tunelului. Sunt câteva aspecte pozitive care au ieșit în evidență mai pregnant:

S-a ascuțit competiția pe zona de spumante obținute prin metoda tradițională. Concurența acerbă (și nu folosesc un termen gratuit) a dus la un progres notabil. Diferența între primele 20 (albe, rose, magnum) este de doar 5 puncte. Cei considerați regi își văd amenințate locurile de pe podium. Sunt destui lupi însetați de succes care n-au mamă, n-au tată, n-au frică de nimeni și de nimic. O să cunoaștem câțiva dintre ei.
Un progres major se vede la spumantele rosé, indiferent că vorbim de cele obținute prin metoda tradițională sau de cele obținute prin metoda Charmat. Toate, absolut toate probele din concurs au avut nuanțe frumoase, atractive, care au plăcut ochiului. Nu a fost nici măcar una cu o nuanță îndoielnică. Cârcotașii au spus că producătorii au renunțat să mai facă amestecuri dubioase cu vin bază din mai mulți ani ca să scape de el. Îi felicit pe toți producătorii care au ales calea corectă, serioasă, aspect care implică indirect și o formă de respect față de consumator. E ceea ce mi-am dorit de mult timp și mă bucur că trăiesc acest moment.
Un alt salt uriaș este în zona de sticle magnum de la care a venit și bucuria cea mai mare. Anul acesta au fost cele mai multe probe înscrise-n concurs, iar rezultatele au fost peste așteptări. Cu un plus de educație a consumatorului și un plus de marketing cred că producătorii ar avea de câștigat pe acest segment.

***

Anul acesta nu au fost multe noutăți în lumea spumantelor românești. Avem un producător nou apărut în piață și la concurs, Crama Bratu. Acesta a scos pe piață două spumante, dar la momentul concursului mai avea în stoc doar unul dintre ele, cel demisec, cu care s-a prezentat destul de bine. Îi urăm bine a venit în această lume frumoasă și palpitantă și-i dorim succes.

În următoarea perioadă aștept ca și alți trei producători să iasă pe piață cu spumantele proprii. Deocamdată-i țin la secret ca să nu le stric planurile de marketing.

De salutat și de apreciat este deschiderea pentru inovație din partea unor crame și oenologi. Budureasca își face un titlu de glorie din faptul că a înscris la concurs o sticlă de spumant organic care mai este și la sticlă magnum. Sunt singurii de pe această piață și nu-mi rămâne decât să le doresc succes pentru că știu, sunt iubitori de astfel de spumante. Doar competiția dură a împiedicat acest spumant să ajungă pe podium. Dar are persective reale.

Voi veni în scurt timp și cu scurte descrieri ale probelor din concurs.

Câteva concluzii despre spumantele românești

Onutu Tiberiu — Wed, 07 Dec 2022 06:42:12 +0000

Am promis că, după publicarea rezultatelor de la a IV-a ediție a Concursului de Vinuri Spumante Românești, voi veni cu comentarii și concluzii pe marginea acestui concurs.

Plecăm de la câteva date statistice. În România, la nivelul anului 2022, sunt 29 de comercianți de spumante care produc 115 mărci de spumante: 62 obținute prin metoda tradițională, 43 prin metoda Charmat, 7 prin metoda ancestrală și 3 sunt spumante nefiltrate. Dintre aceștia, unul produce spumante din struguri importați (Beciul Domnesc), doi (Alira, Gramma) vând spumante produse de alți producători români (etichetă privată), iar ceilalți produc din proprii struguri.
La concurs au participat 16 comercianți de spumante: Alira (Winero Crama), Avincis (Avincis Vinuri), Budureasca (Viile Budureasca), Casa de Spumante Carastelec (Vinum Partium), Casa de Vinuri Cotnari și Cotnari (Cramele Cotnari), Crama Gîrboiu (Mera Com International), Crama Hermeziu (Agro Industrial Ceres), Crama Știrbey (Agricola Știrbey), Cramele Recaș (Cramele Recaș Group), Domeniile Bohotin, Domeniile Panciu (Natura), Familia Darabont (Sadelli Prodcom), Podgoria Silvania, Villa Vinea (Castel Vinum), Zarea. Ar mai fi dorit să participe și alți producători, dar fie au terminat stocul de spumante, fie au rămas cu foarte puține, fie că pregăteau un lot nou de îmbuteliere.
În concurs au fost înscrise 42 spumante, din care 29 albe, 12 rosé și 1 roșu. Au fost 28 de spumante obținute prin metoda tradițională, 13 prin metoda Charmat și unul prin metoda ancestrală.
Jurizarea s-a făcut sincron la București, respectiv Iași. În ambele locuri juriul a fost format din 5 doamne și 5 domni. Pentru cei atenți și la alte detalii, am avut (și în acest an) un reprezentant al minorității maghiare (sic!). Din juriu au făcut parte persoane cu mare experiență în jurizare internațională, dar am introdus (ca la fiecare ediție) și câțiva jurați noi. Oricum, dacă au acordat note extreme (în plus sau minus) au fost eliminate înainte de calcularea mediei finale. Din fericire, și la această ediție am câștigat câțiva titulari pentru edițiile viitoare. Selecția continuă oricum. Concursul acesta este permis oricui pe principiul că în ranița oricărui soldat este bastonul de mareșal. Am avut și un jurat străin, doamna Anne-Wies van Oosten, blogger de vin și gastronomie din Olanda.
A fost și o jurizare paralelă, la Nisa, dar în afara concursului deoarece au fost doar spumante rosé, iar numărul de jurați a fost foarte redus. Și acolo a fost un echilibru perfect masculin-feminin. Am apreciat foarte mult acest panel de degustare mai ales că a fost format din oameni cu greutate, care au o experiență foarte mare în degustarea de vinuri spumante, în general, și de șampanii, în special.
În mod normal, nu admit ca jurat oameni care să provină de la cramele reprezentate în concurs. Anul acesta am făcut o excepție cu Betty Darabont care a avut o singură probă în concurs și care și-a manifestat dorința de a juriza argumentând cu pregătirea ei în acest segment de activitate, dar și vrând să simtă pulsul spumantelor românești. Nu s-a pus problema să-și favorizeze proba, iar dacă este cineva curios, ca să vă convingeți, pot face public, cu acordul ei, punctajul pe care l-a acordat propriei probe. Oricum, dacă era o nota extremă se elimina.
Fișa de jurizare a fost exact aceeași folosită la ediția anterioară, dar în format electronic. Am primit câteva sugestii de îmbunătățire a ei și, garantat, la ediția viitoare vor fi implementate.
De organizarea concursului la Iași s-a ocupat în principal doamna Cintia Colibaba, iar secund i-a fost Mihai Focea. Organizarea a fost impecabilă, doamna Colibaba muncind și duminica pentru pregătirea acestui eveniment. Cum unele probe nu au ajuns în timp util, dânsa a cumpărat probele lipsă de la niște baruri de vin și a rezolvat problema. Ca să nu mai spun de mediatizarea evenimentului. În ultima clipă a apărut o problemă pe care Mihai Focea a rezolvat-o într-un timp incredibil de scurt. Nu am cuvinte suficiente să le mulțumesc pentru efortul depus.
Unul din partenerii acestui eveniment a fost Chef & Sommelier care a pus la dispoziție paharele tip Reveal’Up Soft 30 cl fiind deja în standardul de jurizare la acest concurs.
Comisia de la București a jurizat la restaurantul Aria TNB. Eu sunt o persoană cam pretențioasă când vine vorba de loc de degustare spumante, dar aici am găsit condițiile pe care le doream și ceva pe de-asupra. La Iași, concursul s-a desfășurat tot în laboratorul de oenologie (nu de oncologie, cum spunea un curier care trebuia să aducă niște vinuri acolo) din cadrul USV Iași, ca la ediția precedentă.
Celor din comisia de la București am încercat să le fac o surpriză plăcută mergând cu ei la Muzeul Recordurilor unde amfitrion a fost Victor Bota. Îi sunt recunoscător pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi și pentru modul cum a prezentat exponatele. Din reacțiile invitaților am înțeles că au fost impresionați.
Și-acum să vorbim despre vinuri. Analizând situația spumantelor de la noi în acest an mi-am dat seama că sunt producători care au vrut să ridice stacheta, lucru care m-a bucurat. Budureasca a scos un nou spumant (Classic blanc noir), Casa de Spumante Carastelec a lansat recent spumantul 773, Casa de Vinuri Cotnari a lansat gama Millesime (Grasă de Cotnari și Frâncușă cu o maturare de 4 ani, respectiv 5 ani), Crama Gîrboiu a început să facă spumantele în propria cramă, cei de la Hermeziu au scos acel C’est Soir rosé, Domeniile Panciu au lansat cele 4 spumante din gama Gran Riserva maturate 6 ani, Familia Darabont a intrat pe piață cu un spumant Charmat, iar cei de la Podgoria Silvania au făcut niște schimbări în vinificație care dădeau speranțe pentru o renaștere gen Phoenix. Dar proba adevărului este atunci când aceste spumante sunt aruncate în luptă, adică în concurs. Iar rezultatele sunt cele care au fost publicate.

Au fost destule surprize și, la un moment dat, mi-am pus problema dacă nu cumva am greșit pe undeva. Am dezbătut acest subiect cu câteva persoane de specialitate care mi-au spus să nu fiu mai catolic decât Papa și să admit că astea au fost probele și astea au fost rezultatele. De asemenea, având în vedere că jurații au fost din România (cu o excepție), trebuie să admit faptul că rezultatele reflectă punctul de vedere al pieței românești. Oricum, sunt atent la impresiile care au ajuns la mine pe canale directe sau indirecte și voi încerca să țin cont de ele.
Indiferent de rezultatele punctuale, consider că vinul spumant românesc este mult mai bine mediatizat, iar acest lucru mă bucură foarte mult. Nu mă refer doar pe plan intern, dar și pe plan extern. Dorința mea este ca să continui periplul și în alte țări astfel încât să nu mai aud remarci de genul: se face vin spumant și-n România?
Producătorii români de spumante au progresat, dar progresul nu este așa de mare încât să ajungem în topul mondial al calității. Am cunoștință de un singur producător de spumante metoda tradițională (Casa de Spumante Carastelec) care a apelat la un specialist din Champagne pentru a îmbunătăți procesul de fabricație și, implicit, a crește nivelul de calitate al spumantelor.
În continuare sunt producători care îmbuteliază spumantele în sticle albe, ignorând riscul apariției gustului de lumină. OK, și Ruinart pune spumantul propriu în sticle albe, dar acestea sunt acoperite imediat de un ambalaj corespunzător pentru o cât mai bună protecție. Aflu că unii producători nici măcar nu știau de acest defect al vinurilor spumante și acum probabil se miră de rezultatele de la concurs.
Am mai spus și-n trecut, o să mai spun și-acum. Nu are sens să scoateți spumant obținut prin metoda tradițională dacă durata de maturare este de doar un an, un an și-un pic. Obțineți spumante care seamănă cu cele Charmat, dar la costuri mai mari decât cele Charmat. Pe de altă parte, impresia mea este că unii care obțin spumante prin metoda Charmat folosesc levuri care să dea impresia de autoliză, caracteristică metodei tradiționale. Parcă nu mi se pare în regulă din punct de vedere etic. Dacă-i Charmat lăsați să iasă în evidență prospețimea, fructozitatea, și veți imprima o notă puternică de autenticitate.
Cineva remarca recent că o durată lungă de maturare pe levuri nu este o garanție a obținerii unui spumant de calitate. Avem astfel de exemple care nu au ieșit în evidență la concurs. În altă ordine de idei, nu este obligatoriu ca un spumant obținut prin metoda tradițională să aibă neapărat nota de autoliză pentru a fi considerat un spumant de calitate.
Înțeleg că Chardonnay și Pinot noir sunt soiurile definitorii pentru regiunea Champagne, dar trebuie să țineți cont de faptul că sunt diferențe notabile pedoclimatice între Champagne și țara noastră. În consecință, recomand producătorilor noștri să încerce și alte soiuri pentru a obține spumante de calitate. Dacă admiteți sugestiile mele, eu aș încerca Iordana (alb) și Băbeasca neagră (rose). Feteasca regală aș folosi-o în cupaj cu alte soiuri. Asta nu exclude să experimentați și alte soiuri.
Ca să obțineți un spumant de calitate trebuie să obțineți un vin bază de calitate. Se pare că acest lucru pe care eu îl consider banal nu este conștientizat de către toți producătorii. Degeaba modernizezi crama la un standard foarte ridicat, faci o vinificație ca la carte, dacă nu atingeți acest obiectiv. Iar ca să faci un vin bază de calitate trebuie să ai o calitate ridicată a strugurilor în vie. Selecția strugurilor trebuie să fie draconică.
Și ajungem la un subiect despre care am dezbătut (și mai serios, și mai ironic) cu Frank Gregor Schmidt, iar recent Iulia Scavo a pus degetul pe rană: caietele de sarcini pentru spumante. Cât timp nu vom avea caiete de sarcini distincte pentru vinuri spumante nu putem transmite seriozitate nici pe plan intern și cu-atât mai puțin pe plan extern. Iar caietele de sarcini trebuie curățate de balast și de perlele care încă mai există în conținutul lor. De asemenea, este inadmisibil să citești pe etichetă că există DOC-CMD. Sugerez celor care au întocmit aceste caiete de sarcini să le compare cu cele din Franța, Itralia și Spania și să identifice acele caracteristici care pot face diferența în vie.
La modul general aș vrea să transmit producătorilor că dacă au obținut cândva și undeva un loc remarcabil, o medalie de valoare la un concurs, asta nu este o garanție că la concursurile viitoare este obligatoriu ca spumantele respective să obțină aceleași rezultate. Cu câțiva ani în urmă i-am spus unui oenolog că spumantul dintr-un an nu mai este la nivelul calitativ al celui dintr-un an anterior, iar acesta mi-a replicat că un an viticol nu se aseamănă cu altul. De acord, dar în unele cazuri am constatat diferențe foarte mari. Chiar zilele acestea am desfăcut un spumant care a ocupat locul 1 la o ediție anterioară și care acum era… banal. Dacă vă culcați pe-o ureche vin din urmă niște pui de tigri și vă fac franjuri.
Un aspect poate mai puțin important dar care ține de imagine. Aveți în portofoliu mai multe game de spumante. OK, foarte frumos. Probabil vreți să acoperiți toate nevoile consumatorului român. Încercați să dați un nume al gamei, un nume al produsului respectiv astfel încât el să fie bine identificat de către consumator. Brut rosé (am luat doar ca exemplu) nu este o denumire comercială, ci sunt două caracteristici ale acelui spumant. Pinot noir nu este o denumire comercială, ci este soiul din care s-a obținut acel spumant.
Denumirea de vin spumant este una generică. Am putea avea și noi o denumire protejată cum este șampania, cava, sekt șamd DACĂ VREȚI. Pentru asta ar trebui o asociere a producătorilor de spumante. Pentru asta va trebui să lăsați deoparte orgoliile de mare și tare producător și să scoateți în evidență ȚARA. Dacă ieși la extern cu numele tău de producător șansele de a fi bine identificat și reținut în memoria colectivă este foarte mică, dar ca țară șansele sunt mult mai mari. Bine, pentru asta trebuie pompați niște bani în imaginea ca țară și… trebuie să creșteți nivelul de calitate al spumantelor produse.

Și, uite-așa, am ajuns din nou la bază. La vinul bază și la vinul spumant de calitate. Dar asta nu o pot face eu, ci voi cei care lucrați în vie și-n cramă. Vă doresc succes și să ne vedem la anul cu produse și mai bune.

La final, vreau să aduc mulțumiri partenerilor mei de la Syngenta și, mai ales, Da Bacco, cei care m-au susținut financiar ca să pot desfășura acest concurs în cele mai bune condiții. Somelierului Aurelian Luca și specialistului IT Mihai Manolache le mulțumesc pentru tot sprijinul acordat la ediția din acest an. Tuturor le sunt recunoscător.

Exaltation stemglass profile, design & sold by Chef & Sommelier.

Topurile celei de-a IV-a ediții a Concursului de Vinuri Spumante Românești

Onutu Tiberiu — Thu, 01 Dec 2022 07:59:22 +0000

Spumante albe metoda tradiţională

Casa de Vinuri Cotnari Colocviu Vibe Frâncușă
Podgoria Silvania Blanc de blancs
Avincis

Spumante rosé metoda tradiţională

Podgoria Silvania rosé
Casa de Vinuri Cotnari Colocviu Vibe Fetească neagră rosé
Casa de Spumante Carastelec Carassia rosé

Spumante albe metoda Charmat

Zarea Tămâioasă românească
Casa de Vinuri Cotnari ZAZ
Crama Gîrboiu Cuartz alb

Spumante rosé metoda Charmat

Crama Hermeziu C’est Soir rosé
Alira Flamma Charme rosé
Crama Gîrboiu Cuartz rosé

Top jurizare feminin

Podgoria Silvania rosé
Crama Hermeziu C’est Soir rosé
Zarea Tămâioasă românească

Top jurizare masculin

Casa de Vinuri Cotnari Colocviu Vibe Frâncușă
Podgoria Silvania Blanc de blancs
Podgoria Silvania Regal

Top spumante albe

Casa de Vinuri Cotnari Colocviu Vibe Frâncușă
Zarea Tămâioasă românească
Podgoria Silvania Blanc de blancs

Top spumante rosé

Crama Hermeziu C’est Soir rosé
Podgoria Silvania rosé
Casa de Vinuri Cotnari Colocviu Vibe Fetească neagră rosé

Clasament general

Crama Hermeziu C’est Soir rosé
Casa de Vinuri Cotnari Colocviu Vibe Frâncușă
Podgoria Silvania rosé

Exaltation stemglass profile, design & sold by Chef & Sommelier.

S-a băut la noi șampanie în 1711?

Onutu Tiberiu — Wed, 12 Jan 2022 14:58:02 +0000

În 1711, Petru I, țarul Rusiei, se pregătea de război cu Imperiul Otoman. Sâmbătă, 24 iunie, a trecut Prutul și a sosit la Iași. Era prima vizită a unui țar pe pământ românesc. A doua zi, Dimitrie Cantemir a dat o masă mare în cinstea țarului, cinstind oaspeții cu vin de Cotnari și vin cu pelin, băuturi cu care a impresionat oaspeții.

Trei zile mai târziu, miercuri 28 iunie, țarul invită pe Dimitrie Cantemir și pe 15 boieri aleși de domnitor la un banchet dat în ajunul zilei sale onomastice, de sfinții Petru și Pavel.

Se vehiculează ipoteza că în această zi românii au luat cunoștință pentru prima dată cu șampania.

Oare așa să fie?

Ion M. Pușcă a afirmat că românii ar fi luat cunoștință cu minunata licoare realizată de dom Pérignon datorită țarului Petru I.[1] În susținerea acestei afirmații este citat cronicarul Ion Neculce (1672-1745).

Am consultat mai multe versiuni ale textului scris de cronicar. Cea mai veche este reprodusă de Mihail Kogălniceanu, în prima ediție tipărită în perioada 1845-1852[2].

În perioada 1872-1874 tipărește la București o nouă ediție, cu caractere latine. El menționează că este vorba de reproducerea unei versiuni originale pe care o deține[3].

O altă versiune consultată a fost cea din seria Patrimoniu care a reprodus ediția critică din 1982 a lui Gabriel Ștrempel[4]. Nu chiar în ultimul rând, am consultat și o cronică copiată a lui Ioasaf Luca, nepot al cronicarului, datată cel mai probabil la 1766[5]. Cum nu sunt diferențe esențiale între aceste versiuni, o să fac referire la versiunea din ediția a doua a lui M. Kogălniceanu, fiind prima scrisă cu caractere latine.

Și era într’o Miercurĭ, în postŭ; și aŭ măncatŭ toțĭ carne pentru libovul Împĕratuluĭ creștinescŭ, și ĭ-aŭ cinstitŭ Împĕratulŭ prea bine și frumosŭ, și maĭ pre urmă ne aŭ închinatŭ singurŭ Împĕratulŭ cu nisce vinŭ a luĭ de la Françujĭ, care îndată cum aŭ bĕutŭ cum aŭ mărmuritŭ toțĭ de bețĭ, bândŭ de acelŭ vinŭ; și n’aŭ maĭ sciutŭ cum aŭ dormitŭ într’acea nópte și Domnulŭ și boĭeriĭ.[6]

După cum se poate observa, în acest text nu se amintește de dom Pérignon și nici măcar de șampanie.

Un alt cărturar al vremii, Nicolae Costin, menționează banchetul dat de Petru I:

Éră Iunie in 28 de ḑile, Mercurĭ, aŭ făcutŭ masă mare și Petru Împĕratul, de aŭ cinstitŭ pe Dumitrașco Vodă și pre toțĭ boĭeriĭ țereĭ; și acolo s’aŭ iscălitŭ boĭeriĭ de aŭ priimitŭ Domnŭ vecĭnicŭ pe Dumitrașco Vodă și pe seminția luĭ. Éră măcarŭ că aŭ fostŭ postulŭ luĭ sfetii Apostolŭ Petru, cu toțiĭ aŭ mâncatŭ carne; și mare benchetŭ aŭ făcutŭ tótă ḑiua aceea; și acolo aŭ masŭ; éră peste nóptea aceea n’aŭ scăpatŭ fŏră pagubă maĭ nicĭ unŭ boĭerŭ, și nefuratŭ de Moskalĭ; cuĭ pistóle, cuĭ rafturĭ, cuĭ epângele nice boĭerŭ, nice slugă. Decĭ, apoĭ, Împĕratul totŭ acolo aŭ făcutŭ și Sân-Petrul.[7]

Se poate observa că Nicolae Costin a făcut o referire generală la banchetul dat în onoarea țarului, fără a menționa vreo băutură.

Și, totuși, unii autori insistă cu afirmația că atunci s-a consumat șampanie, deși Ion Neculce nu menționează așa ceva în cronica lui.

Scena beției cu șampanie, de pildă, la care se dedau, în premieră, boierii moldoveni în compania nobililor ruși, înaintea bătăliei de la Stănilești (1711), este elocventă în acest sens. Mai ales că scriitorul – Ion Neculce pre numele lui – menționează că, neobișnuiți cu șampania, vârtoșii aristocrați moldoveni au adormit;[8]

În pagini de roman lucrurile au stat un pic diferit:

Trecând Nistrul în fruntea armatei sale pătrunde într-un ținut fără sfârșit de nisipuri arzătoare, brăzdat de văi cenușii. Taberele sunt ridicate pe malul Prutului, pentru odihnă, dar și pentru aniversarea bătăliei de la Poltava. Ekaterina gustă și ea din vinul de Tokay. Zece zile mai târziu, în seara zilei de 7 iulie 1711, se produce un adevărat dezastru.[9]

Nu doar că nu este vorba de șampanie, dar nici măcar nu e vorba de un vin francez. E mai greu de înțeles de ce, Henri Troyat, emigrat din Rusia în Franța, în 1917, a ales să înlocuiască în roman vinurile țării adoptive cu vinul de Tokay.

Indiferent la ce sursă ne-am raporta, se poate spune clar că băutura consumată la acel banchet nu era șampanie (și cu atât mai puțin cea realizată de dom Pérignon). Afirmația lui Ion M. Pușcă este mai degrabă o speculație pentru că niciun cronicar nu face referire explicită la un vin efervescent.

Să analizăm situația și dintr-o altă perspectivă.

Vinul efervescent intră timid pe piața franțuzească în ultimii ai secolului al XVII-lea ca o modă venită din Anglia pentru a amuza generația tânără, dar nu este sigur că e vorba despre șampanie.[10] Prima mențiune sigură este din 1711 și apare într-o comandă a mareșalului Montesquiou dată lui Adam Bertin du Rocheret, un comisionar din Épernay.[11] Abia în 1718 se vorbește de o răspândire rapidă a producției de vin spumant în Champagne,[12] deci după incursiunea lui Petru I în Moldova.

În baza deciziei Consiliului Regal din 25 mai 1728 se autoriza transportarea în coșuri de 50 sau de 100 de sticle, iar exportul era, în special, spre Anglia.[13] Până atunci, comerțul cu astfel de vinuri era în zona gri. Oricum, nu există nicio dovadă că la vremea respectivă se exporta șampanie în Rusia.

Să vedem ce distanță ar fi putut parcurge transportul de șampanie până a ajuns la Iași. Să presupunem că șampania ar fi ajuns la acea vreme (pe mare sau pe uscat) în Rusia. La cât de sensibile erau sticlele, ar fi fost ele transportate pe o distanță așa de mare? Să revedem itinerariul țarului în acel an până a ajuns la Iași: Sankt-Petersburg – Moscova – Luk – Iaroslav – Soroca – Iași. Acest drum are o lungime de 2.830 km și la vremea aceea, se-nțelege, nu era drum asfaltat. Cum ar fi putut rezista aceste sticle de șampanie?

Să presupunem că țarul ar fi comandat șampania direct de la dom Pérignon, de la Hautevilles, ca să-i fie aduse la Luk (sic!). Sunt peste 1.600 km pe drumuri de țară cum erau atunci. Iar de aici, urmând drumul menționat până la Iași, mai sunt aproape 1.000 km. Deci, 2.600 km. Întrebarea anterioară este valabilă și în acest caz.

Țarul a ajuns la o nuntă leșească la Iaroslav. La cât de mare consumator de băuturi alcoolice era el (Europa-l știa din 1697 când a participat „incognito” în Marea Ambasadă) cel mai probabil ar fi terminat șampania la acea nuntă, dacă nu cumva mai devreme. Să-l fi apreciat așa de mult pe Dimitrie Cantemir ca să păstreze câteva sticle pentru momentul întâlnirii cu el la Iași? Să fim serioși.

Poate ar fi util să amintesc faptul că Petru I a vizitat Franța abia în 1717, iar atunci a consumat la curtea regală 6 sortimente de vin. Nicidecum șampanie. Poate din acest an să fi început importul de șampanie în Rusia.[14]

În concluzie, cred că sunt suficiente argumente pentru a abandona această ipoteză.

[1] Ion M. Pușcă, Băuturi spumante în gospodărie, Colecția Caleidoscop, nr. 181, Editura Ceres, București, 1988, p. 22

[2] Michail Kogălniceanu, Letopisițile Țării Moldovii, prima edițiune, tomu II, Letopisițul Vornicului Ioan Neculce (1662-1743), La Kantora Foaiei Sătești, Iași, 1845, p. 352

[3] Michail Kogălniceanu, Cronicele României séŭ Letopisețele Moldaviei și Valahiei, , a doua edițiune, tomul I, Imprimeria Națională, C.N. Rădulescu, Bucuresci, 1872, p. XVIII, nota 3)

[4] Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, seria Patrimoniu, Editura Minerva, București, 1986, p. 243

[5] Ion Neculce, Cronica copiată de Ioasif Luca, Editura Știința, Chișinău, 1993, p. 181

[6] Michail Kogălniceanu, Cronicele României séŭ Letopisețele Moldaviei și Valahiei, a doua edițiune, tomu II, Imprimeria Națională, C.N. Rădulescu, Bucuresci, 1872, p. 319

[7] Michail Kogălniceanu, Cronicele României séŭ Letopisețele Moldaviei și Valahiei, a doua edițiune, tomu II, Imprimeria Națională, C.N. Rădulescu, Bucuresci, 1872, p. 103

[8] Răzvan Voncu, O istorie literară a vinului în România, Editura Curtea Veche, București, 1913, p. 10

[9] Henri Troyat, Petru cel Mare, Editura Humanitas, București, 1994, p. 163

[10] Jean-Robert Pitte, Istoria sticlei de vin, Editura Baroque Books & Arts, 2017, p. 91

[11] Benoît Musset, Vignobles de Champagne et vins mousseux. Histoire d‘un mariage de raison, 1650-1830, Editura Fayard, Paris, 2008, p. 61

[12] Jean Godinot, Manière de cultiver la vigne et de faire le vin en Champagne, Reims, libraire Barthélemy Multeau, 1718, p. 31

[13] Louis Latour, Vin de Bourgogne. Le parcours de la qualité, Editions de l Armancon, Precy-sous-Thil, 2012, Louis Latour, Vin de Bourgogne. Le Parcours de la Qualite. Ier Siecle-Xixe Siecle. Essai d’Oenologie Historique, Édition de l’Armançon, Precy-sous-Thil, 2012, p. 494

[14] Informație primită de la somelierul francez de origine rusă Valeria Tenison.

Ce spumant să deschidem de Revelion?

Onutu Tiberiu — Thu, 30 Dec 2021 12:45:22 +0000

Astăzi, un prieten bun m-a întrebat care ar fi în opinia mea top cinci spumante românești din care să-și aleagă ceva pentru a consuma în noaptea de Anul Nou. Provocatoare întrebare, i-am spus eu, pentru că îmi este greu să recomand doar cinci. De ce? Pentru că masa de Revelion este bogată și merg mai multe feluri de spumante. Pentru că la miezul nopții obișnuim să desfacem un spumant. Pentru că tinerii au, în general, gusturi diferite de cei mai avansați în vârstă. Pentru că… fiecare-i cu gusturile lui. Și știți bine că gusturile nu se discută.

Dar o să încerc să fac și eu câteva recomandări.

Cam pe la ora 21 (plus-minus), așa cum ne învață somelierii (sic!) deschidem masa cu un spumant înainte de a ne înfrupta din toate bunătățile pe care le avem pe masă. Cum trebuie să fie spumantul deschis în acest moment? Cu cât nivelul de zaharuri pe care-l conține este mai scăzut, cu atât mai bine. De preferat ar fi un brut natur (oooo, daaa, Frâncușa de la Cotnari sau ceva de la Silvania), dar nu mi-ar cădea papilele dacă ar fi și ceva din zona extrabrut (3-6 g/l zaharuri), cum ar fi noul spumant de la Avincis (80% Crâmpoșie selecționată și 20% Pinot noir), sau brut (6-12 g/l zaharuri), cum ar fi ultimul spumant din Feteasca neagră tot de la Cotnari sau, mai ales, noul vin Rosé Celést din Pinot noir de la Villa Vinea. Cum mie-mi place să descopăr vinuri, în general, și vinuri spumante, în special, aș recomanda și cele 3 spumantele din noua gamă Gran Riserva de la Domeniile Panciu.

Astea sunt niște spumante pe care le-aș consuma ca să-mi satisfac curiozitatea. Dar dacă ar fi să merg pe certitudine, atunci aș alege fără să clipesc fie din cele două spumante de la Știrbey (Crâmpoșia selecționată, respectiv cel rosé din Novac), fie cele de la Petro Vaselo, fie din cele trei spumante Carassia de la Crama de Spumante Carastelec (Blanc de Blancs, rosé și Classic).

Dar spumantul nu se deschide doar la începutul mesei, ci și la trecerea dintre ani. Atunci doar bem spumant și ne bucurăm de acele momente plăcute. În aceste momente aș desface unul din cele două spumante de la Crama Gîrboiu (apropo, vedeți că tot procesul tehnologic are loc în România, deci să nu vă mai aud că spuneți că n-ar fi spumant românesc). Mie-mi place mult Cuartz alb din Feteasca albă, dar asta nu înseamnă că cel rosé (din Pinot noir) este de dat la o parte. De asemenea, cele două spumante Alira (alb, din Frâncușă, respectiv cel rosé, din Fetească neagră) ar putea la fel de bine să vă fie un bun companion în aceste momente plăcute.

OK, am intrat în Noul An, continuăm să ne distrăm și… să mâncăm (că doar suntem români, ce naiba!). Ajungem și la mult așteptatul desert și vrem să bem un spumant. Da, așa este, dar depinde și-aici despre ce fel de desert avem. Dacă este unul mai sărac în zaharuri aș merge pe un spumant metodă tradițională din Tămâioasă românească, brut, de la Cotnari. Dacă desertul este mai dulce, atunci ar merge un spumant metoda Charmat demisec de la Domeniile Panciu (80% Fetească regală și 20% Muscat Ottonel) sau chiar dulce (numai din Muscat Ottonel) tot de la Domeniile Panciu sau de la Domeniile Bohotin.

În consecință, eu cred că la momentul actual avem destule spumante românești din care să ne-alegem măcar trei pe care să le-avem la îndemână în noaptea de Revelion.

Vă doresc tuturor sănătate (cred că urarea este mai actuală ca niciodată), să fiți fericiți, să fiți iubiți, să vă distrați cum știți mai bine și să intrați în Noul An 2022 mai optimiști, mai efervescenți și cu cât mai multe gânduri bune!

La mulți ani!

Poveşti efervescente din Champagne – De Sousa – episodul 4

viesivin_ — Wed, 13 Oct 2021 18:06:09 +0000

Continuăm călătoria noastra în zona Champagne cu povestea şi vinurile casei De Sousa. Ne aflăm în Avize, situat în centrul regiunii Cotes de Blancs, un loc binecuvântat de Dumnezeu, unde se produc şampanii de top atunci când viticultorul şi oenologul pun suflet şi talent la ceea ce natura cu generozitate le oferă. (foto 1)

Istoria acestei case de şampanie se derulează de la mijocul anilor 1950 când Antoine de Sousa, fiul unor emigranţi portughezi se căsătoreste cu d-ra Zoemie de Bonville, ce provenea dintr-o familie de viticultori stabilită în Champagne de câteva generaţii. A fost începutul unei poveşti de success ajunsă astăzi la a 3- generatie. În 1986, Erik de Sousa, fiul lui Antoine a trecut la timonă casei iar în prezent cei trei copii ai acestuia Charlotte, Julie şi Valentine sunt şi ei implicaţi activ în managementul casei.

Plantaţia de viţă a casei De Sousa totalizează circa 10 ha şi este distribuită în Avize, Cramant, Oger şi Mesnil/Oger, pe 42 de parcele exclusiv clasificate Grand Cru, cu orientare şi expoziţie optimă, est si sud est. Soiurile de struguri cultivate au următoarele proporţii: Chardonnay 60%, Pinot Noir 30% si Pinot Meunier 10% iar densitatea de plantare este de aproximativ 8000 de viţe/ha. Solul calcaros provenind din fosile marine are excelente calităţi de drenare a apei şi permite menţinerea unor condiţii sanitare foarte bune a viţelor, iar şampaniile obţinute din strugurii acestora se remarca prin fineţe, eleganţă şi mineralitate. Scoica, simbolul acestor fosile marine se regaseşte de altfel pe toate materialele de promovare ale cramei, inclusiv pe etichetele vinurilor. Viţele a căror vârsta depaşeşte 50 de ani (familia de Sousa a ţinut foarte mult să conserve aceste viţe cu toate că în zonă a fost un curent de a replanta masiv cu viţe noi)) fac ca strugurii să aibă o calitate excepţională din punctul de vedere al spectrului de arome şi a concentraţiei acestora, şi exprimă din plin terroir-ul. Lucrările ce vizeaza solul (ex arătura de toamnă, primăvăra, etc) se fac preponderent cu vehicule cu tracţiune animală, pentru a conserva solul din punct de vedere compactare, echilibru microbian şi a pentru a-i asigura o aerare optimă. Din 2010 plantaţia si vinurile Casei de Sousa sunt certificate organic iar din 2013 şi biodinamic.

Pentru realizarea vinurilor de bază se foloseşte must de primă presă (Cuvee) într-o proporţie de aproximativ 75%. Fermentaţia alcoolică are loc în tancuri de inox cu temperatură şi atmosferă controlată, folosind preponderent drojdii sălbatice . In cazul viţelor a căror vârstă depaşeşte 60 de ani, fermentaţia alcoolică se face în butoaie mici de stejar pentru a da vinului mai multă corpolentă. Intervenţiile asupra vinurilor sunt minime în sensul că nu sunt supuse operaţiunilor de filtrare şi de cleire (limpezire). Pivniţa, săpată în solul calcaros specific zonei, asigură o temperatură constantă de circa 10°C pe tot parcursul anului şi permite o maturare perfectă a vinurilor în condiţii de semi-intuneric şi liniste aparentă. Spun aparentă, fiindcă în pivniţă răzbat discret acordurile operelor lui Vivaldi. Gazdele ne-au spus că din experienţa şi observaţiile lor această muzică ambientală asigură o maturare mai lină a vinurilor. Nu am primit o explicaţie ştiinţifică a acestui procedeu şi nici de ce Vivaldi şi nu muzica altui compozitior, dar din punct de vedere marleting dă bine. Am remarcat de asemenea nişte butoaie de stejar de capacitate mare cu o forma atipică (au forma unui ou) folosite pentru fermentarea dar şi păstrarea vinurilor de bază.

Am aflat că se numesc OVUM şi că sunt creaţia cea mai recentă a celebrei case de confecţionat butoaie de mari dimensiuni, Taransaud. Aceste butoaie nu au doage ci folosesc o tehnica de asamblare patentată de producător. Pe lângă aspectul estetic ele respectă regula de aur a butoaielor (raportul dintre suprafaţa de lemn şi volumul de vin) şi asigură o convecţie naturală a căldurii în timpul fermentatiei, reducând la minim intervenţia vinificatorului.

Producţia totală a cramei atinge 100000 de sticle pe an, mare parte din ele ajungând pe pieţele din Japonia (gama Umami în mod special), Coreea de Sud, Australia, şi Noua Zeelandă.

Dar iată vinurile degustate:

De Sousa, Brut Traditon, este obţinut dintr-un asamblaj de vinuri din mai multi ani de recoltă şi este realizat din Chardonnay (50%), Pinot Noir (40%) şi Pinot Meunier (10%).

Are o culoare galben verzui stralucitoare şi bule fine şi destul de persistente. Nasul este precis cu arome de citrice, mere şi note autolitice. Aciditatea vivace este în armonie cu notele de grapefruit, mere roşii şi pâine prăjită cu postgust mediu, în care regăsim ceva note de miere. Un vin proaspăt, echilbrat, excelent de servit ca aperitiv.

De Sousa, Grand Cru – Reserve – Extra Brut, este un Blanc de Blancs (100% Chardonnay provenit din viţe a căror vârsta medie depaşeşte 40 de ani), realizat dintr-un asamblaj de vinuri din 3 ani de recolta. Eticheta Reserve ne indică că în asamblaj s-a folosit şi o proporţie de 25% vinuri de rezerva. Cu o culoare auriu strălucitoare, perlaj vioi şi persistent vinul încântă olfactiv cu note intense de citrice, unt, biscuiţi. Aciditatea este vioaie, în echilibru cu notele aromatice de lămăie, brioşe, fagure de miere, alune. Perlajul fin, dă o senzaţie foarte placută pe palat, corpolenţa este peste medie iar în postgust regăsim şi note de eucalipt şi cafea. Un vin evoluat, elegant dar în acelaşi timp şi energic.

De Sousa, Rose – Brut, o şampanie Non Vintage cu o compoziţie puţin atipică: 90% Chardonnay, restul fiind Pinot Noir. Cu o culoare roz somon, perlaj fin cu persistentă medie ne desfată olfactiv cu note de mere roşii, capşuni, zmeură şi bineinţeles note autolitice. Pe palat este vioi, cu o textura uşor cremoasă, şi cu un postgust mediu în care regăsim note de migdale. Un vin echilibrat, ce afişeaza atât propseţime dar şi ceva maturitate.

De Sousa, 3A – Extra Brut, este realizat din proporţii egale de Chardonnay şi Pinot Noir ce provin din parcele clasificate exclusiv Gran Cru din Avize (pentru Chardonnay), Ay (pentru o proporţie de 25% Pinot Noir) şi Ambonnay (pentru restul de 25% Pinot Noir). Fiecare parcelă îşi pune amprenta personalităţii asupra acestui vin. Vinurile de bază sunt fermentate în butoaie de lemn (pentru Chardonnay) şi în cuve de beton (pentru Pinot Noir). Pentru a doua fermentaţie se folosesc drojdii sălbatice iar procesul de autoliză se face pe perioada a 36 de luni. Culoarea galben auriu, bulele fine si dese, nasul intens de citrice (lămăie), fructe tropicale (ananas, mango), fructe roşii (de la Pinot Noir), notele de unt. şi alune prăjite ne demonstrează că avem de-a face cu un vin matur şi complex. Gustativ ne înâantă cu aciditatea intensă bine susţinută de arome complexe în care regasim fructe, note autolitice şi migdale. Textura cremoasă, postgustul persistent cu note de marzipan fac acest ca acest vin să fie încântător.

De Sousa, Cuvee de Caudalies – Extra Brut, este un Blanc de Blancs realizat din struguri ce provin din viţe a căror vârstă depaşeşte 60 de ani. Vinificaţia primară se realizează în butoaie de lemn şi acest lucru se face pe deplin simţit în profilul aromatic al vinului.. Maturarea pe drojdii s-a derulat timp de 48 de luni. La o primă examinare vizuală vinul etalează o culoare auriu strălucitoare şi un perlaj fin şi persistent. Olfactiv, distingem arome intense de măr, citrice, miere, brioşe, vanilie. Pe palat, aciditatea vioaie este bine susţinută de notele aromatice de fructe coapte, brioşe şi vanilie. Corpolent, onctuos şi cu un postgust mineral, uşor salin. Un vin ce se remarcă prin concentraţie şi maturitate.

De Sousa, Cuvee de Caudalies Grand Cru 2010 – Extra Brut. Realizat integral din Chardonnay ce provine din viţe a căror vârstă depaşeşte 60 de ani şi vinificat integral (vinul de bază) în butoaie de stejar. Are o culoare aurie stralucitoare, perlaj fin şi persistent. Nasul este intens cu arome de mere roşii, piersici, brioşe, biscuiţi şi ceva ghimbir. Pe palat se remarcă printr-o aciditate intensă bine sustinută de notele citrice, de aluat de pâine, migdale şi nuci prăjite. Corpolent, intens, concentrat are un postgust lung dominat de note de caramel. Un vin care va evolua frumos şi care merită degustat şi peste câţiva ani.

De Sousa, Cuvee de Caudalies Rose – Extra Brut. Acest vin este un asamblaj de Chardonnay (90%) şi Pinot Noir (10%), fiecare soi fiind vinificat separat şi diferit din punctul de vedere al capacităţii butoaielor şi a timpului petrecut în ele pentru fermentaţie şi maturare.. Culoarea este roz somon, perlaj fin si persistent. Nas curat şi precis cu arome intense de zmeură, căpşuni, portocale, aluat de pâine, unt. Gustativ impresioneaza prin aciditate intensă şi arome pronuntate de fructe roşii şi fructe uscate. Postgust lung cu note dulci amarui. O şampanie elegantă, proaspătă şi destul de complexă.

Casa De Sousa este un business de familie şi produce vinuri autentice ce impresionează prin fineţe, eleganţă şi exprimă cu succes terroir-ul specific zonei. Sunt şampanii ce trezesc emoţii puternice.

La final, sfatul meu este că dacă ajungeți în zonă neapărat vizitaţi-o, iar dacă nu ajungeţi, neapărat “gustați-o”….oriunde.

(va urma)

Liviu Gheorghe – DipWSET, Weinakademiker

Vinurile efervescente din perspectiva juridică

Onutu Tiberiu — Wed, 01 Sep 2021 07:38:24 +0000

5. Vinuri efervescente

5.1. Vin spumant înseamnă un produs:

(a) obținut prin fermentație alcoolică primară sau secundară:

— din struguri proaspeți,

— din must de struguri sau

— din vin;

(b) care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentație;

(c) care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție și

(d) pentru care titrul alcoolic total al producțiilor de vin de bază destinate preparării sale nu trebuie să fie mai mic de 8,5 % vol.

Baza legală:

R 1308/17 decembrie 2013, anexa VII partea a II-a pct. 4

HG 512/29 iulie 2016, anexa nr. 3, pct. 4

5.2. Vin spumant de calitate înseamnă un produs:

(a) obținut prin fermentație alcoolică primară sau secundară:

— din struguri proaspeți,

— din must de struguri sau

— din vin;

(b) care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentație;

(c) care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3,5 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție și

(d) pentru care titrul alcoolic total al producțiilor de vin de bază destinate preparării sale nu trebuie să fie mai mic de 9 % vol.

Baza legală:

R 1308/17 decembrie 2013, anexa VII partea a II-a pct. 5

HG 512/29 iulie 2016, anexa nr. 3, pct. 5

5.3. Vinuri spumante de calitate de tip aromat înseamnă vinurile spumante de calitate:

(a) care sunt obținute prin utilizarea exclusivă, la alcătuirea producției de vin de bază, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parțial fermentat, care provine din anumite soiuri de struguri de vinificație incluse pe o listă ce urmează a fi întocmită de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2).

Vinurile spumante de calitate de tip aromat produse în mod tradițional prin utilizarea vinurilor la alcătuirea producției de vin de bază sunt stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2);

(b) care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție;

(c) al căror titru alcoolic dobândit nu poate fi mai mic de 6 % vol. și (d) al căror titru alcoolic total nu poate fi mai mic de 10 % vol.

Baza legală:

R 1308/17 decembrie 2013, anexa VII partea a II-a pct. 6

HG 51229 iulie 2016, anexa nr. 3, pct. 6

5.4. Vin spumos înseamnă un produs:

(a) care se obține din vin fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată;

(b) care degajă, la deschiderea recipientului, dioxid de carbon provenind total sau parțial dintr-un adaos al acestui gaz și

(c) care prezintă, atunci când este conservat la 20 °C în recipiente închise, o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție.

Baza legală:

R 1308/17 decembrie 2013, anexa VII partea a II-a pct. 7

HG 512/29 iulie 2016, anexa nr. 3, pct. 7

5.5. Vin petiant înseamnă un produs:

(a) se obține din vin, din vin nou aflat încă în fermentație, din must de struguri sau din must de struguri parțial fermentat, cu condiția ca aceste produse să aibă titru alcoolic total de minimum 9 % vol.;

(b) care are un titru alcoolic dobândit de cel puțin 7 % vol.;

(c) care prezintă, dacă este conservat la 20 °C în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon endogen în soluție de minimum 1 bar și maximum 2,5 bari și

(d) care este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

Baza legală:

R 1308/17 decembrie 2013, anexa VII partea a II-a pct. 8

HG 512/29 iulie 2016, anexa nr. 3, pct. 8

5.4. Vin perlant înseamnă un produs care:

(a) se obține din vin, din vin nou aflat încă în fermentație, din must de struguri sau din must de struguri parțial fermentat;

(b) are un titru alcoolic dobândit de cel puțin 7 % vol. și un titru alcoolic total de cel puțin 9 % vol.;

(c) prezintă, dacă este conservat la 20 °C în recipiente închise, o suprapresiune, datorată dioxidului de carbon în soluție total sau parțial adăugat, de minimum 1 bar și maximum 2,5 bari și

(d) care este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

Baza legală:

R 1308/17 decembrie 2013, anexa VII partea a II-a pct. 9

HG 512/29 iulie 2016, anexa nr. 3, pct. 9

Vinuri

(1)În înţelesul prezentului capitol, vinurile sunt:

a)vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi care:

1.au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau

2.au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nicio îmbogăţire şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;

b)vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205 şi care:

1.sunt prezentate în sticle închise cu dop tip ciupercă fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune egală ori mai mare de 3 bari datorată dioxidului de carbon în soluţie; şi

2.au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

Baza legală:

L 227/2015 Codul fiscal, art. 350

Comentarii

Pentru MFP nu contează definiția vinului din legislația europeană sau cea națională, ci crează definiții proprii care nu au legătură cu realitatea. Ba chiar sunt ridicole. Deci, în opinia MFP, dacă au presiune egală sau mai mare de 3 bari este un vin spumos, indiferent că dioxidul de carbon este de natură endogenă sau exogenă.

Pentru același MFP, dacă presiunea este mai mică de 3 bari vinurile sunt liniștite, indiferent că vorbim de vinurile petiante sau vinuri perlante. Contează dacă sticlele sunt închise cu dop tip ciupercă fixat cu ajutorul legăturilor.

Spumos

Onutu Tiberiu — Thu, 11 Oct 2018 07:57:28 +0000

Vin spumos înseamnă un produs:

(a) care se obține din vin fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată;

(b) care degajă, la deschiderea recipientului, dioxid de carbon provenind total sau parțial dintr-un adaos al acestui gaz și

(c) care prezintă, atunci când este conservat la 20 °C în recipiente închise, o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție.

Baza juridică:

Regulamentul (UE) nr. 1308/17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, anexa VII Definițiile, denumirile și denumirile comerciale ale produselor menționate la articolul 78, partea a II-a Categorii de produse viticole, pct. 7. Vinul spumos

Normele metodologice de aplicare a Legii viei și vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole nr. 164/2015 aprobate prin HG nr. 512/2016, anexa nr. 3: Definiții privind produsele și subprodusele vitivinicole lit. (A) Categorii de produse vinicole, pct. 7. Vinul spumos

Spumant

Onutu Tiberiu — Thu, 11 Oct 2018 07:49:11 +0000

Vin spumant înseamnă un produs:

(a) obținut prin fermentație alcoolică primară sau secundară:

– din struguri proaspeți,

– din must de struguri sau

– din vin;

(b) care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentație;

(c) care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție și

(d) pentru care titrul alcoolic total al producțiilor de vin de bază destinate preparării sale nu trebuie să fie mai mic de 8,5 % vol.

Baza juridică:

Vin spumant de calitate înseamnă un produs:

(a) obținut prin fermentație alcoolică primară sau secundară:

— din struguri proaspeți,

— din must de struguri sau

— din vin;

(b) care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentație;

(c) care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3,5 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție și

(d) pentru care titrul alcoolic total al producțiilor de vin de bază destinate preparării sale nu trebuie să fie mai mic de 9 % vol.

Baza juridică:

Vinuri spumante de calitate de tip aromat înseamnă vinurile spumante de calitate:

(b) care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție;

(d) al căror titru alcoolic total nu poate fi mai mic de 10 % vol.

Baza juridică:

Perlant

Onutu Tiberiu — Thu, 11 Oct 2018 07:48:46 +0000

Vin perlant înseamnă un produs care:

a) se obține din vin, din vin nou aflat încă în fermentație, din must de struguri sau din must de struguri parțial fermentat;

b) are un titru alcoolic dobândit de cel puțin 7% vol. și un titru alcoolic total de cel puțin 9% vol.;

c) prezintă, dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon în soluție total sau parțial adăugat de minimum 1 bar și maximum 2,5 bari și

d) care este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

Baza juridică: